ANAFÓRĂ1, anafore, s. f. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze sau părți de frază pentru accentuarea unei idei sau pentru obținerea unor simetrii. – Din fr. anaphore, lat. anaphora.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANAFÓRĂ ~e f. Figură de stil care constă în repetarea aceluiași cuvânt la începutul a mai multor versuri, propoziții sau fraze. /<ngr. anaforá
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANAFÓRĂ s.f. Figură de stil constând în repetarea unui cuvânt la începutul mai multor versuri, propoziții sau fraze succesive. [< fr. anaphore, lat., gr. anaphora, cf. gr. ana – înapoi, phora – întoarcere].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANAFÓRĂ s. f. procedeu stilistic constând în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor unități sintactice sau metrice; epanaforă. (< fr. anaphore, lat. anaphora)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANAFÓRĂ2, anafore, s. f. Figură de retorică constând în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze consecutive sau al mai multor membre de frază. – Fr. anaphore (lat. lit. anaphora).
Sursa: DLRM |
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
anafóră (figură de stil) s. f., g.-d. art. anafórei; pl. anafóre
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink