ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERNATÍV1 ~ă (~i, ~e) Care alternează. ◊ Curent ~ curent electric care își schimbă, la intervale regulate, sensul și intensitatea. /<fr. alternatif
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERNATÍV2 adv. Când unul, când altul; rând pe rând. /<fr. alternatif
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERNATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care alternează. ◊ Curent alternativ = curent electric al cărui sens variază periodic în același circuit. [Cf. fr. alternatif].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERNATÍV, -Ă adj. care alternează; ciclic, periodic. ♦ curent ~ = curent electric al cărui sens variază periodic. (< fr. alternatif)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Fr. alternatif.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alternatív adj. m., pl. alternatívi; f. sg. alternatívă, pl. alternatíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*alternatív, -ă adj. (d. a alterna; fr. alternatif). Care vine cînd unu, cînd altu. Adv. În mod alternativ. S. f. Nevoĭa de a alege unu din două: era în alternativa de a rămînea și a perde [!] jumătate saŭ de a perde cea-laltă jumătate (V. dilemă). Adv. În mod alternativ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink