ÎNRÂURÍRE, înrâuriri, s. f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență1. – V. înrâuri.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNRÂURÍRE s.f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență. [< înrâuri].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNRÂURÍRE s. 1. v. influență. 2. v. autoritate. 3. influență, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înrâuríre s. f., g.-d. art. înrâurírii; pl. înrâuríri
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink