10 definiții pentru „țeastă”   declinări

ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – Lat. testa.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – Lat. testa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

țeástă (pop.) s. f., g.-d. art. țéstei; pl. țéste
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚEÁSTĂ s. v. craniu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚEÁSTĂ s. v. carapace, țest.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚEÁSTĂ țéste f. pop. 1) (la om și la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu. 2) (la broaștele-țestoase, raci etc.). Înveliș tare format din tegumente osoase, care protejează corpul; carapace; țest. [G.-D. țestei] /<lat. testa
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țeástă s. f., g.-d. art. țéstei; pl. țéste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țeástă (-éste), s. f.1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost.Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țeastă f. 1. bolta craniului; 2. țest de broască. [Lat. TESTA, ciob].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țeástă f., pl. țeste (lat. *tĕsta, cl. tésta, oală de lut, hîrb, craniŭ; it. pv. cat. pg. testa, fr. tête, sp. tiesta. V. țest). Craniŭ. Țest de broască țestoasă. – În est țastă, pl. tot țeste. V. căpățînă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink