ÎNRÂURÍRE, înrâuriri, s. f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență¹. – V. înrâuri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNRÂURÍRE s.f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență. [< înrâuri].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNRÂURÍRE s. 1. v. influență. 2. v. autoritate. 3. influență, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înrâuríre s. f., g.-d. art. înrâurírii; pl. înrâuríri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*înrîuríre f. (d. rîŭ, după germ. ein-fluss, influență, d. fluss, rîŭ). Rar. Influență.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink