ÎNDURÁRE, îndurări, s. f. Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate. – V. îndura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDURÁRE s., interj. 1. s. v. iertare. 2. interj. v. iertare! 3. s. milă, milostivire, (livr.) mizericordie, (înv.) mesereare, milcuire, pietate. (A arăta ~ față de cel aflat în nenorocire.) 4. s. v. milă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înduráre s. f., g.-d. art. îndurării; pl. îndurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înduráre f., pl. ărĭ (d. mă îndur). Milă, grație, clemență, milostivire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink