îndârja, îndârjele, s.f. – (reg.) Coada lungă de la îmblăciu, care se ține în mână; dârjauă: „Și d-acolo coborâți, / Unde-i coasta cu nuiele / Și vă tăieți îndârjele” (Bârlea, 1924: 26). – Din în- + dârja „mâner; manivelă; nuia, băț”.

îndârja, -ele, s.f. – Coada lungă de la îmblăciu, care se ține în mână; dârjauă: „Și d-acolo coborâți, / Unde-i coasta cu nuiele / Și vă tăieți îndârjele” (Bârlea 1924: 26). – În- + dârja „mâner; manivelă; nuia, băț”.