ÎNCĂPĂȚÂNÁRE, încăpățânări, s. f. Faptul de a se încăpățâna; cerbicie. [Var.: (reg.) încăpățináre s. f.] – V. încăpățâna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂPĂȚÂNÁRE s. 1. îndărătnicie, (livr.) obstinație, (rar) recalcitranță, (pop.) nătângie, (prin Transilv.) mădăție. (O ~ fără sens.) 2. v. tenacitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încăpățânáre s. f., g.-d. art. încăpățânării; pl. încăpățânări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încăpățînáre f. Ținere excesivă la ideile, la voința ta (îndărătnicie, obstinațiune).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink