țurană sf [At: CIHAC, II, 435 / V: ~rină sf, țuran (Pl: ~nuri, ~ni) snm / Pl: ~ne, țurăni / E: țur] 1 (Reg) Jgheab prin care se scurge apa de pe acoperișul caselor Si: streașină, uluc. 2 (Mol; Trs) Coastă de deal abruptă și cu foarte puțină vegetație Si: povârniș, pripor, râpă¹, (reg) țuracă (1). 3 (Mol; Trs) Loc râpos care se surpă mereu Si: (reg) țuracă (2). 4 (Mol; Trs) Surpătură de pământ Si: (reg) țuracă (3). 5 (Buc; Mar) Stâncă înaltă și abruptă Si: (reg) țuracă (4). 6 (Reg) Pietriș care cade de pe munte Si: grohotiș (2), (reg) țurancă (6). 7 (Buc) Drum la vale prin pădure, foarte accidentat. 8 (Buc) Cărare lăturalnică prin pădure, care duce peste deal. 9 (Reg) Loc în care albia râului se lărgește și în care apa, micșorându-și adâncimea, curge cu mare zgomot printre bolovani.

ȚURANĂ, țurane, s. f. (Regional) Coastă de deal stearpă, rîpoasă; corhană. În cale găsiră un cal rîios, alungat de stăpînul său și care păștea pe o țurană. ȘEZ. XXIII 108.

țuránă f., pl. e. Nord. Povîrniș petros: un cal rîĭos păștea pe o țurană (Șez. 305, 108).

țuran snm vz țurană

țurină sf vz țurană

țurană, țurane, s.f. (reg.) 1. povârniș pietros. 2. burlan, jgheab. 3. grohotiș.