10 definiții pentru țugu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țugu1 i [At: TDRG / V: țug, ~go, țucu, ~le, țucci, ciu~ / E: fo] 1 (Are; și în combinații cu prima parte a cuvântului sau cu alte interjecții) Strigăt cu care se cheamă porcii. 2 (În combinație cu na) Strigăt cu care se cheamă oile. 3 (În combinație cu duța) Strigăt cu care se cheamă caprele.
țugu2 i [At: MAT. FOLK. 875 / E: fo] (Reg; repetat) Cuvânt de alint adresat unei ființe dragi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUGU interj. Strigăt (de obicei repetat) cu care se cheamă porcii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUGU interj. Strigăt (repetat) cu care se cheamă porcii.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
țucci i vz țugu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țucu i vz țugu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țug1 i vz țugu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țugo i vz țugu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țugule1 i vz țugu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
țugu interj. – Chemare, servește mai ales pentru porci. – Var. Trans. țugule. Creație expresivă, cf. tiugu (var. tiucu), interj. (chemare pentru păsări), cică, cicio, interj. (chemare pentru porci). Se pronunță cu vîrful buzelor, de unde der. țuguia, vb. (a ascuți, a face vîrf; a face buzele ca pentru a suge; refl., a se subția, a avea vîrf), pe care Cihac, II, 537, îl lega de mag. csücsozni „a face vîrf”; țugui, s. n. (moț, vîrf; pisc, culme). Țuhăi, vb. (a maltrata) în Mold. pare să fie același cuvînt. Țugulea, s. m., este numele unui personaj fictiv din unele povești pentru copii.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țuguinterjecție
- 1. Strigăt cu care se cheamă porcii. DLRLC DLRM