2 definiții pentru țehni

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țehnì v. Mold. a schelălăi. [Onomatopee].

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țehni (-nesc, -it), vb. – A lătra, a hămăi. – Var. țîhni. Mag. csehelni (Cihac, II, 434).

Intrare: țehni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țehni
  • țehnire
  • țehnit
  • țehnitu‑
  • țehnind
  • țehnindu‑
singular plural
  • țehnește
  • țehniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țehnesc
(să)
  • țehnesc
  • țehneam
  • țehnii
  • țehnisem
a II-a (tu)
  • țehnești
(să)
  • țehnești
  • țehneai
  • țehniși
  • țehniseși
a III-a (el, ea)
  • țehnește
(să)
  • țehnească
  • țehnea
  • țehni
  • țehnise
plural I (noi)
  • țehnim
(să)
  • țehnim
  • țehneam
  • țehnirăm
  • țehniserăm
  • țehnisem
a II-a (voi)
  • țehniți
(să)
  • țehniți
  • țehneați
  • țehnirăți
  • țehniserăți
  • țehniseți
a III-a (ei, ele)
  • țehnesc
(să)
  • țehnească
  • țehneau
  • țehni
  • țehniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)