16 definiții pentru țaică (drojdie)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țaică1 sf [At: CRĂINICEANU, IG. 244 / V: țaic (Pl: țaicuri), țaig, țaihi, țai, țahi, țechi sn / Pl: ~ice / E: mg cájg] (Reg) 1 Preparat industrial făcut din drojdie de bere sau din drojdie de vin, întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. 2 Cantitate mică de aluat dospit, folosită pentru dospirea unui nou aluat Si: maia1, plămădeală.

ȚAICĂ2 s. f. (Regional) Drojdie de bere, maia. Făina... se plămădește de colaci cu aluat anume pregătit, ori cu țaică din tîrg. ȘEZ. V 138.

țaĭc (Munt. est) n., pl. urĭ, și țáĭcă (Mold. sud) f., pl. e (cp. cu germ. teig, aluat). Ferment, drojdie de bere, substanță care face să dospească aluatu. V. plămădeală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țaică1 (drojdie) (reg.) s. f., g.-d. art. țaicii

țaică1 (drojdie) (reg.) s. f., g.-d. art. țaicii

țaică (drojdie de bere) s. f., g.-d. art. țaicii; pl. țaice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚAICĂ s. v. drojdie, lele, leliță, levură, mătușă, țață.

țaică s. v. DROJDIE. LELE. LELIȚĂ. LEVURĂ. MĂTUȘĂ. ȚAȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țaică s. f. – (Mold.) Drojdie. – Var. Munt. țaic. Origine necunoscută. Legătura cu germ. Teig „aluat” (Scriban) pare îndoielnică.

țaică Echivalentul moldovenesc al lui drojdie, țaică, e comparat de Scriban cu germ. Teig, care are același înțeles (la fel DLRM). Dar înlocuirea lui t cu ț nu poate fi admisă dacă nu i se găsește o explicație. În realitate este germ. Zeug, care se folosește la brutăriile germane cu aceeași valoare ca: Teig. Ținînd seamă că brutar, chiflă și altele din același cere de noțiuni vin din germană, etimologia mi se pare asigurată. Redarea lui eu prin ai corespunde pronunțării bucovinene, g final e în mod; normal asurzit în germană. Cît despre adăugarea lui -ă, trebuie să ținem seamă că romana n-are nici un cuvînt terminat în -aic. Dar există și varianta țaic (la Scriban; de la Brăila mi se comunică forma țaic, fără să fie clar dacă se zice acolo așa sau corespondentul meu a auzit-o în altă parte). Vezi și țaihi „drojdie de bere”, CV, 8/1949, p. 35, din Făgăraș.

Intrare: țaică (drojdie)
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaică
  • țaica
plural
genitiv-dativ singular
  • țaici
  • țaicii
  • țaichii
  • țaicăi
plural
vocativ singular
  • țaică
  • țaico
plural
țaică2 (g.-d. -e) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaică
  • țaica
plural
genitiv-dativ singular
  • țaice
  • țaicei
plural
vocativ singular
plural
țaihi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țahi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țaicăsubstantiv feminin

  • 1. regional Drojdie de bere. DLRLC
    • format_quote Făina... se plămădește de colaci cu aluat anume pregătit, ori cu țaică din tîrg. ȘEZ. V 138. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.