O definiție pentru Țur

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚUR- cf. interj. mold. țurrr, pt. a chema găinile. 1. Țura b. (17 B II 237); – Toader (Sur X). 2. Țuru, (Crăz 14); – Brat (Vr C 74). 3. Țuraina, olt. (17 B III 107); cf. subst. țurană (coastă de deal). 4. + -lea: Țurlea (Ard II; B-răz 47); v. și Chiril 5 Partea I.

Intrare: Țur
nume propriu (I3)
  • Țur