6 definiții pentru șăuaș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘĂUAȘ, șăuași, s. m. Cal într-un atelaj care poartă șa, pentru a purta un vizitiu călare. Surugiii descălecară... unul dehamă șăuașul și porni pe fugă spre poștă să caute ajutor. GHICA, S. A. 96. Deodată, cum ne coboream pe o costișă, șăuașul se poticni. ALECSANDRI, O. P. 259.
ȘĂUAȘ, șăuași, s. m. Cal dintr-un atelaj care poartă șa. – Din șa + suf. -aș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ȘĂUAȘ, șăuași, s.m. Cal dintr-un atelaj care poartă șaua (pe care încalecă vizitiul).
- sursa: DLRC (1980)
- adăugată de fery
- acțiuni
șăŭáș, V. șeŭaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șeuaș, ~ă [At: GHICA, S. 244 / Pl: ~i, ~oase / E: șa3 + -aș] 1-2 sm, a (Pop) (Cal) care poartă șa3 (1). 3 a (Reg; d. cai) Cu spinarea curbată în jos. 4 sn (Mol) Partea dinapoi a șelei3 (1). 5 sn (Reg) Spinare (la cal).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șeŭáș, -ă adj. (d. șea, șa). Care poartă șeaŭa, de călărie: cal șeŭaș (ca calu din stînga la tun). S. n., pl. e. Mold. (Pop. șăŭaș). Coada șeleĭ (oblînc).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șăuaș, șăuașisubstantiv masculin
- 1. Cal într-un atelaj care poartă șa, pentru a purta un vizitiu călare. DLRLC DLRM
- Surugiii descălecară... unul dehamă șăuașul și porni pe fugă spre poștă să caute ajutor. GHICA, S. A. 96. DLRLC
- Deodată, cum ne coboream pe o costișă, șăuașul se poticni. ALECSANDRI, O. P. 259. DLRLC
-
etimologie:
- șa + sufix -aș. DLRM