opțiuni
  • info

12 definiții pentru șușcăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șușcăi [At: DR. III, 679 / V: (reg) susta, su~, ~șca, ~ări, ~șta / Pzi: -esc, șușcăi / E: srb šuškati, šuštati „a fremăta, a foșni; a șopti, a șușoti”] 1-2 vir (Trs; Ban) A ofta. 3-4 vir (Trs; Ban) A suspina. 5 vr (Reg) A gâfâi (1). 6 vr (Reg; îf șușca) A se văita.

ȘUȘCĂI, șușcăiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Transilv., Ban.) A suspina din greu, din adîncul inimii.

ȘUȘCĂI, șușcăiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A ofta, a suspina din greu, din adîncul inimii. – Sb. šuškati.

susta v vz șușcăi

sușcăi v vz șușcăi

șușca1 v vz șușcăi

șușcări v vz șușcăi

șușta2 v vz șușcăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUȘCĂI vb. v. ofta, suspina.

șușcăi vb. v. OFTA. SUSPINA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șușcăi (șușcăiesc, șușcăit), vb. – (Banat) A suspina. Sb. šuškati (Candrea).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șușcăi, șușcăiesc și șușcăi, vb. IV (reg.) 1. a ofta; a suspina. 2. (refl.) a gâfâi. 3. (refl.; în forma: șușca) a se văita.

Intrare: șușcăi
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șușcăi
  • șușcăire
  • șușcăit
  • șușcăitu‑
  • șușcăind
  • șușcăindu‑
 singular plural
  • șușcăiește
  • șușcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șușcăiesc
 (să)
  • șușcăiesc
  • șușcăiam
  • șușcăii
  • șușcăisem
a II-a (tu)
  • șușcăiești
 (să)
  • șușcăiești
  • șușcăiai
  • șușcăiși
  • șușcăiseși
a III-a (el, ea)
  • șușcăiește
 (să)
  • șușcăiască
  • șușcăia
  • șușcăi
  • șușcăise
plural I (noi)
  • șușcăim
 (să)
  • șușcăim
  • șușcăiam
  • șușcăirăm
  • șușcăiserăm
  • șușcăisem
a II-a (voi)
  • șușcăiți
 (să)
  • șușcăiți
  • șușcăiați
  • șușcăirăți
  • șușcăiserăți
  • șușcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șușcăiesc
 (să)
  • șușcăiască
  • șușcăiau
  • șușcăiră
  • șușcăiseră
verb (V343)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șușcăi
  • șușcăire
  • șușcăit
  • șușcăitu‑
  • șușcăind
  • șușcăindu‑
 singular plural
  • șușcăie
  • șușcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șușcăi
 (să)
  • șușcăi
  • șușcăiam
  • șușcăii
  • șușcăisem
a II-a (tu)
  • șușcăi
 (să)
  • șușcăi
  • șușcăiai
  • șușcăiși
  • șușcăiseși
a III-a (el, ea)
  • șușcăie
 (să)
  • șușcăie
  • șușcăia
  • șușcăi
  • șușcăise
plural I (noi)
  • șușcăim
 (să)
  • șușcăim
  • șușcăiam
  • șușcăirăm
  • șușcăiserăm
  • șușcăisem
a II-a (voi)
  • șușcăiți
 (să)
  • șușcăiți
  • șușcăiați
  • șușcăirăți
  • șușcăiserăți
  • șușcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șușcăie
 (să)
  • șușcăie
  • șușcăiau
  • șușcăiră
  • șușcăiseră
șușcări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sușcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
susta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șușcăi, șușcăiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.