șuc¹ sn [At: ȘINCAI, î. 46/5 / V: (reg) șug, șuh sn, șuf, șut sm / Pl: ~uri / E: ger Schuh] 1 (Îrg) Unitate de măsură a lungimii egală cu a șasea parte dintr-un stânjen. 2 (Mar) Măsură de lungime folosită de țesătoare, egală cu distanța obținută prin alăturarea celor doi pumni, degetele mari fiind întinse, iar vârfurile acestora apropiate. 3 (Reg; îf șut) Măsură de lungime de aproximativ 15-16 cm. 4 (Reg) Măsură de lungime egală cu lungimea degetului mare. 5 (Reg; îf șuh) Compas folosit în zidărie. 6 (Reg; îaf) Papuc¹. 7 (Reg) Întăritură care se face la malul unui râu pentru a nu se surpa din cauza apei.

șuc² sn [At: ARVINTE, TERM. 170 / Pl: -uri / E: ns cf șub, șut⁴] (Reg) Îmbrâncitură.

ȘUC, șucuri, s. n. (Ban., Transilv.) Măsură de lungime egală cu a șasea parte dintr-un stînjen. Un băț de un șuc de lung și ghimpos de măcieș. MARIAN, Î. 84. – Variantă: șuf, șufi (BIBICESCU, P. P. 330), s. m.

șuc, V. șuh.

șuf sm vz șuc¹

șug² sn vz șuc¹

șuh sn vz șuc¹

șut³ sm vz șuc¹

ȘUF s. m. v. șuc.

șuf, V. șuh.

șuh, șuf și șuc m. (germ. dial. schuch = schuh, gheată). Trans. Ban. Picĭor (ca măsură de lungime).

șuc (reg.) s. n., pl. șucuri

șuc (reg.) s. n., pl. șucuri

șuc s. n., pl. șucuri

șuc (-ci), s. m. – (Trans.) Măsură de lungime, echivalînd cam 33 cm. – Var. Banat șuh, șuf. Germ. Schuh (Tiktin; Candrea).

șuc², șucuri, s.n. (reg.) izbitură, îmbrâncitură.

șuc¹, șucuri, s.n. 1. (înv.; reg.) unitate de măsură a lungimii, egală cu a șasea parte dintr-un stânjen; picior. 2. (reg.; în forma: șuh) compas folosit în zidărie. 3. (reg.; în forma: șuh) papuc. 4. (reg.) întăritură care se face la malul unui râu, pentru a nu se surpa din cauza apei. 5. (reg.) măsură de lungime folosită de țesătoare. 6. (reg.) măsură de lungime de aproximativ 15-16 cm. 7. (reg.) măsură de lungime egală cu lungimea degetului mare.

șuc², șucuri, (suc), s.n. – (reg.; înv.) Unitate de măsură a lungimii: „12 sucuri și jumătate = 4 m” (AER, 2010: 70; Săpânța). – Din germ. Schuh „încălțăminte, gheată” (Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

șuc¹, șucuri, s.n. – (reg.) 1. Bucată de brânză și mămăligă rotunjită în mână. 2. Nod mai mare făcut la un capăt al ștergarului (Memoria, 2001). – Cf. șucată „bucată mare (de carne, de pâine)”.

șuc, -uri, s.n. – 1. Bucată de brânză și mămăligă rotunjită în mână. 2. Nod mai mare făcut la un capăt al ștergarului (Memoria 2001). – Cf. șucată „bucată mare (de carne, de pâine)”.