șopârlă sf [At: ST. LEX. 174^v/2 / V: (reg) ~rcă (Pl: ~rci) / Pl: ~le / E: ns cf alb shapi] 1 (Șîc ~-de-câmp) Reptilă din ordinul saurienilor, cu corp alungit, cu patm picioare scurte (îndreptate în afară), cu coadă regenerabilă, lungă și subțiată spre vârf, cu capul și cu abdomenul acoperit cu plăci cornoase, de culoare brună, cenușie sau verde pe spate și verde-cenușiu cu pete albe și mici pe părțile laterale, având o dungă dorsală maro {Lacerta agilis). 2 (Zlg; șîc ~-verde, (reg) ~rcă- văcească) Gușter (Lacerta viridis). 3 (Șîc ~-de-ziduri, (reg) ~-verde) Șopârlă (1) deosebit de agilă, cu degetele de la picioare lungi și subțiri, terminate cu unghii mari, care trăiește în locuri uscate și pietroase (Lacerta muralis). 4 (Șîc ~- dobrogeană) Șopârlă (1) de culoare verde-măsliniu pe spate și maro pe părțile laterale, cu două dungi albe sau gălbui în lungul coastelor (Lacerta taurica). 5 (Șîc ~-de-munte) Șopârlă (1) de culoare maro, cu o dungă dorsală subțire și cu două dungi late, cărămizii, pe părțile laterale (Lacerta vivipara). 6 Șopârlă (1) Lacerta praticola pontica. 7 (Șîc ~-de-nisip) Șopârlă (1) de culoare maro-deschis pe spate, cu dungi albe, segmentate și cu partea ventrală albă (Fremias arguta deserti). 8 (Pop; îe) A înghiți ~la (sau o ~) A suporta o neplăcere fără a comenta. 9 (Pop; îe) A strecura (sau a băga) o ~ A face o aluzie tendențioasă. 10 (Mun; îe) A se vârî ca o ~ A se amesteca cu subtilitate în treburile altora. 11 (Zlg; reg; șîc ~-de-apă, ~rcă-de-apă-pestriță) Salamandră (Salamandra maculosa). 12 (Zlg; Mar; îc) ~rcă-oarbă Viperă (Vipera berus).

ȘOPÂRLĂ ~e f. Reptilă de talie mică, cu corpul cilindric acoperit cu solzi, cu coadă lungă, regenerabilă și cu patru picioare scurte. ◊ ~ verde specie de șopârlă cu spatele verde și cu coada foarte lungă, care se hrănește cu insecte; gușter. Cine a fost mușcat de șarpe se teme și de ~ cel care a avut de suferit o dată se ferește și de lucruri inofensive. /Cuv. autoht.

șopârlă f. soiu de reptil al cărui corp prelung și subțire e sprijinit de patru membre foarte scurte și terminat cu o coadă lungă de formă conică. [Tras dintr’un primitiv șopă (conservat de albanezul ȘAPI)].

șopârcă sf vz șopârlă

ȘOPÎRLĂ, șopîrle, s. f. Nume dat mai multor specii de reptile cu pielea verde-cenușie sau pestriță, cu trupul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte îndreptate în afară, cu coada lungă și subțiată spre vîrf; trăiesc prin locuri uscate, hrănindu-se mai ales cu insecte (Lacerta). O șopîrlă pe cărare, lîngă noi, Speriată să foșnească dintre foi Și să stea, să vă uitați o dată bine, De departe, tu la ea și ea la tine. TOPÎRCEANU, B. 44. Lunca-n giuru-mi clocotește! o șopîrlă de smarald Cată țintă, lung, la mine, părăsind, năsipul cald. ALECSANDRI, O. 187. ◊ Compus: șopîrlă-verde = gușter. ♦ Fig. (Cu o nuanță de dispreț) Persoană insinuantă. Ia te cărăbănește de-aici, cu călugăru tău cu tot, șopîrlă mănăstirească. HOGAȘ, DR. 249.

șopîrlă f., pl. e (cuv. autohton înrudit cu alb. šapi, lat. sêps și vgr. séps, șopîrlă. P. sufix, cp. cu cocîrlă, codîrlă, cîocîrlan, țopîrlan). Un reptil saurian mic insectivor foarte vioĭ și mlădios care trăĭește pin regiunile recĭ și temperate pin locurĭ petroase și bătute de soare (lacerta muralis).

șopârlă s. f., g.-d. art. șopârlei; pl. șopârle

șopârlă s. f., g.-d. art. șopârlei; pl. șopârle

șopârlă s. f., g.-d. art. șopârlei; pl. șopârle

ȘOPÂRLĂ s. v. gușter, salamandră.

ȘOPÂRLĂ s. (ZOOL.; Lacerta) (reg.) salamandră.

ȘOPÎRLĂ s. (ZOOL.; Lacerta) (reg.) salamandră.

șopîrlă s. v. GUȘTER. SALAMANDRĂ.

șopîrlă (-le), s. f. – Năpîrcă (Lacerta muralis). Creație expresivă, cf. năpîrcă și șopîrcăi. În acord cu rădăcina expresivă șop, pare să indice ideea de mișcare tăcută sau care abia se aude. În general se admite că este cuvînt identic cu alb. šapi „șopîrlă” (Cihac, II, 720; Meyer 399, Tiktin; Schuchardt, ZRPh., XXVII, 612; Weigand, BA, III, 111; Philippide, II, 735; Rosetti, II, 123), care se presupune că provine din gr. σήψ sau, după Weigand, din lat. *sepinula; dar aceste explicații sînt insuficiente. Der. directă din gr. σήψ (Diculescu, Elemente, 487) este improbabilă. Der. sopîrla(r)iță, s. f. (anghină difterică, difterie; plante, Veronica orchidea, Parnassia palustris, Brunella vulgaris); șopîrlar, s. m. (egretă, Buteo vulgaris); sopîrliță, s. f. (plante, Veronica Bachofeni, V. chamaedrys, V. teucrium, Parnassia palustris, Polygala vulgaris). Din rom. provine bg. šopărlă (Capidan, Raporturile, 218).

șopârlă, șopârle s. f. 1. urzeală, intrigă. 2. vorbă cu subînțeles. 3. cârpă de spălat dușumelele. 4. viclenie. 5. minciună, păcăleală.

a umbla cu șopârle expr. a se ține de intrigi, a discredita (pe cineva) prin bârfe și calomnie.