șlag¹ sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) ișloc (Pl: ~oace), hoșleag, oș~, slog, șclof, șleag, șleah, șleau, șloag (Pl: ~age), șloc (Pl: ~oace), șlof, șlog / Pl: ~uri / E: ger Schlag] 1 (Med; reg) Apoplexie (1). 2 (Med; reg; îf șlog) Paralizie. 3 (Trs; Mar; îf șloag) Galerie transversală care unește două galerii principale dintr-o mină. 4 (Reg) Parchet. 5 (Reg; îf șlog) Desiș (1).

șlag² sn [At: ALR I, 1599/223 / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) Cântar (2).

șclof sn vz șlag¹

șleag sn vz șlag¹

șleah¹ sn vz șlag¹

șleau⁵ sn vz șlag¹

șloag² sn vz șlag¹

șloc sn vz șlag¹

șlof¹ sn vz șlag¹

șlog sn vz șlag¹

ȘLAG s. v. apoplexie, balanță, cântar, ictus apoplectic, parchet.

șlag s. v. APOPLEXIE. BALANȚĂ. CÎNTAR. ICTUS APOPLECTIC. PARCHET.

șlag¹, șlaguri, s.n. (reg.) 1. apoplexie. 2. (în forma: șloag) galerie transversală, care unește două galerii principale într-o mină. 3. porțiune de pădure; parchet. 4. (în forma: șlog) desiș.

șlag, (șlog, șloag), s.n. – (reg.) 1. (med.) Apoplexie. 2. (med.) Paralizie. 3. (min.) Galerie transversală care unește două galerii principale într-o mină. – Din germ. Schlag „abataj” (MDA).

șlag, (șlog, șloag), s.n. – 1. (med.) Apoplexie. 2. (med.) Paralizie. 3. (min.) Galerie tranversală care unește două galerii principale într-o mină. – Din germ. Schlag (MDA).