ȘALĂU¹, șalăi, s. m. Pește răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm, cu greutatea de 1-3 kg, corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunți de culoare cenușie și cu gura mare cu dinți ascuțiți (Stizostedion lucioperca). – Din magh. süllö.

șalău¹ sm [At: KLEIN, D. 425 / V: (înv) ceal~, (reg) ~lâu, șel (îrg) șuleu / Pl: ~ăi / E: mg süllö] 1 Pește de apă dulce, răpitor, lung de 30-70 cm, de 1-3 kg, cu capul ascuțit și cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mici și tari, cu gura mare și dinți ascuțiți Si: (reg) guran (2), smuge, suduc (Stizostedion lucioperca) 2 (Îc) ~ de-mare Șalău¹ (1) cu corpul alungit, cu capul subțire și îngust, care trăiește în Marea Neagră (Stizostedion marinum). 3 (Îc) ~-vărgat (sau, Mun, armenesc) Șalău¹ (1) cu corpul puțin alungit, cu dungi transversale de culoare brună (Stizostedion volgense).

ȘALĂU¹, șalăi, s. m. Pește răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm și având greutatea de 1-3 kg, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunți de culoare cenușie și cu gura mare cu dinți ascuțiți (Stizostedion lucioperca). – Din magh. süllő.

ȘALĂU¹, șalăi, s. m. Pește răpitor de apă dulce (foarte răspîndit în apele curgătoare și stătătoare de la noi), cu capul ascuțit și cu corpul lunguieț, acoperit cu solzi mici și tari, de culoare cenușie (Lucioperca sandra). Dedesubt, reci și lipicioși, pescuiți în amurg, crapi, șalăi. DUMITRIU, N. 232.

ȘALĂU¹ ~i m. Pește dulcicol răpitor de talie medie, cu corpul alungit, de culoare cenușie având gură largă, cu dinții ascuțiți. /cf. ung. süllő

șalău m. pește cenușiu bătând în verde sau galben, bun de mâncare (Lucioperca sandra). [Turc. ȘALY].

1) șalăŭ m. (ung. süllö, d. germ. schill, șalăŭ). Un fel de pește cu solzĭ, alb, de mărimea crapuluĭ, foarte gustos ca răsol saŭ prăjit (luciopérca sándra). – În Trans. și șuléŭ. În nord suduc.

șalâu sm vz șalău¹

șelău sm vz șalău¹

șuleu² sm vz șalău¹

șuléŭ, V. șalăŭ 1.

șalău (pește; (înv.) monedă) s. m., art. șalăul; pl. șalăi, art. șalăii

șalău (pește, monedă veche) s. m., art. șalăul; pl. șalăi, art. șalăii

șalău (pește; monedă veche) s. m., art. șalăul; pl. șalăi, art. șalăii

șalău, -lăi.

ȘALĂU s. (IHT.) 1. (Stizostedion lucioperca) (reg.) guran, smuge, suduc, (Mold.) sudac. 2. șalău-de-mare (Morone labrax) = lavrac, lup-de-mare.

ȘALĂU s. (IHT.) 1. (Stizostedion lucioperca) (reg.) guran, smuge, suduc, (Mold.) sudac. 2. șalău-de-mare (Morone labrax) = lavrac, lup-de-mare.

șalău (-ăi), s. m. – Pește (Lucioperca sandra). Mag. süllő (Cihac, II, 527; Tiktin; Gáldi, Dict., 159).