8 definiții pentru înfulecare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFULECARE s. f. Acțiunea de a înfuleca. – V. înfuleca.
înfulecare sf [At: DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~cări / E: înfuleca] (Rar) 1 Mâncat1 lacom și repede Si: înfulecat1 (1). 2 (Reg) Ridicare în vederea transportului a unor obiecte grele Si: înfulecat1 (2). 3 (Reg) Suflecare a unei haine Si: înfulecat1 (3). 4 (Reg) Încărcare. 5 (Reg) Clădire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFULECARE s. f. (Rar) Acțiunea de a înfuleca. – V. înfuleca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNFULECARE s. f. (Rar) Acțiunea de a înfuleca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înfulicare sf vz înfulecare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înfulecare s. f., g.-d. art. înfulecării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înfulecare s. f., g.-d. art. înfulecării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înfulecare s. f., g.-d. art. înfulecării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înfulecare, înfulecărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a înfuleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- înfuleca DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.