8 definiții pentru încuibare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCUIBARE s. f. Acțiunea de a se încuiba. – V. încuiba.
ÎNCUIBARE s. f. Acțiunea de a se încuiba. – V. încuiba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încuibare sf [At: CARAGEA, L. 6/10 / Pl: ~bări / E: încuiba] 1 Construire a unui cuib. 2 Așezare într-un loc nepotrivit. 3 (Fig) Înrădăcinare a unor idei, deprinderi, năravuri, boli etc. 4 (Înv; fig) Sădire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCUIBARE s. f. Acțiunea de a (se) încuiba.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încuibare s. f., g.-d. art. încuibării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încuibare s. f., g.-d. art. încuibării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încuibare s. f., g.-d. art. încuibării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCUIBARE s. înrădăcinare, statornicire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCUIBARE s. înrădăcinare, statornicire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încuibare, încuibărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se încuiba. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: statornicire înrădăcinare
etimologie:
- încuiba DEX '98 DEX '09