8 definiții pentru încoronat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCORONAT, -Ă, încoronați, -te, adj. Care are coroană, cu coroană; învestit cu semnele domniei. ◊ Cap încoronat = suveran, monarh. – V. încorona.
ÎNCORONAT, -Ă, încoronați, -te, adj. Care are coroană, cu coroană; învestit cu semnele domniei. ◊ Cap încoronat = suveran, monarh. – V. încorona.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încoronat, ~ă a [At: N. COSTIN, ap. GÂDEI / V: (înv) ~run~ / Pl: ~ați, ~e / E: încorona] 1 (Înv, d. domnitori români) Învestit de sultan cu însemnele domniei Si: coronat2, înscăunat2. 2 (D. cap) Pe care s-a pus o coroană Si: încununat1 (1). 3 (D. om) Căruia i s-a pus pe cap o coroană Si: încununat1 (2). 4 (Îs) Cap ~ Suveran. 5 Împodobit cu o coroană sau cu ceva în formă de coroană. 6 (D. cal) Cu pete albe pe picioare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCORONAT, -Ă, încoronați, -te, adj. Învestit cu semnele domniei. Acest prinț are, între alte însușiri, o chibzuință strategică puțin obișnuită frunților încoronate. SADOVEANU, F. J. 729. Fost-am domn încoronat Ș-acum iată-mă argat. ALECSANDRI, T. I 440. ◊ Cap încoronat = suveran.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCORONAT ~tă (~ți, ~te) v. A ÎNCORONA. ◊ Cap ~ suveran; monarh. /v. a încorona
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încoronat a. care poartă o coroană: cap încoronat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încoronát, -ă adj. Care poartă o coroană. Cap încoronat, suveran.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încorunat, ~ă a vz încoronat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORONAT, -Ă adj. v. încoronat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
încoronat, încoronatăadjectiv
- 1. Care are coroană, cu coroană; învestit cu semnele domniei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acest prinț are, între alte însușiri, o chibzuință strategică puțin obișnuită frunților încoronate. SADOVEANU, F. J. 729. DLRLC
- Fost-am domn încoronat Ș-acum iată-mă argat. ALECSANDRI, T. I 440. DLRLC
-
etimologie:
- încorona DEX '98 DEX '09