înceti [At: PSALT. SCH. 3 / V: (înv; cscj) ~ta, încita, (înv) înciti / Pzi: ~tesc / E: în + ceată] 1 vt (Udp „cu”, „la”, „în”, „întru”) A întovărăși pe cineva cu altcineva. 2 vr (Înv) A intra în ceata cuiva Si: a se asocia (cu), a se îngloti. 3 vr A se uni cu cineva într-o acțiune de protest sau într-o revoltă.

înceta² v vz înceti

încita v vz înceti

înciti v vz înceti

încetésc (mă) v. refl. (d. ceată, cete). Ps. S. Murmur: încetiră-se limbile.

2) încetéz v. tr. (d. ceată; vsl. četati sen, a se înceta). Vechĭ. Bag în ceată. V. refl. Mă bag în ceată, mă asociez. – Și încitez și încitesc.

încitésc, -éz, V. încetez 2.

înceti, încetesc, vb. IV (înv.) 1. a aduce pe cineva în ceata altora, a face tovarăș pe cineva. 2. a întovărăși, a însoți. 3. (refl.) a se asocia, a se întovărăși.