O definiție pentru început (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
început2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~uți, ~e / E: începe] 1 Care a luat ființă. 2 Pornit de la... 3 (D. o acțiune) Care a debutat. 4 (D. o activitate) Pornit2. 5 (înv; d. un copil) Conceput2. 6 Realizat pentru prima dată. 7 (D. un scop) A cărui îndeplinire a pornit. 8 Din care s-a luat o porțiune. 9 (D. alimente) Gustat cu intenția de a fi mâncat. 10 (D. idei) A cărei elaborare a demarat. 11 (D. lucrări) Din care s-a realizat prima parte. 12 (D. acțiuni) Din care s-a realizat o primă etapă. 13 Din care s-a consumat prima porțiune. 14 (D. o situație) Apărut2. 15 (D. un fenomen) Care dă primele semne de manifestare.
Intrare: început (adj.)
început2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)