opțiuni
  • info

13 definiții pentru împărțeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂRȚEALĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală.

ÎMPĂRȚEALĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală.

împărțeală sf [At: PRAV. MOLD. 83 / V: ~țală / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: împărți + -eală] 1 (Înv) Divorț. 2-3 (Spc) Împărțire a unor bunuri (prin acord între părți sau) prin lege Si: partaj. 4 (Ccr) Lucru împărțit. 5 (Iuz; îs) Actele ~ Act de partaj.

ÎMPĂRȚEALĂ, împărțeli, s. f. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. A venit vestea că trebuie să se împartă moșiile la oameni, ș-apoi oamenii așteaptă împărțeala. REBREANU, R. II 11. Mai dreaptă împărțeală decît aceasta nu cred că se mai poate. CREANGĂ, A. 145. Gălbenașii-mi socotesc, Pe-mpărțeală se tocmesc Și-ntre dînșii se sfădesc. TEODORESCU, P. P. 442.

împărțeală f. rezultat al împărțirii și lucrul de împărțit.

împărțeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a împărți, de a distribui: împărțeala colacilor la pomană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împărțeală s. f., g.-d. art. împărțelii; pl. împărțeli

împărțeală s. f., g.-d. art. împărțelii; pl. împărțeli

împărțeală s. f., g.-d. art. împărțelii; pl. împărțeli

împărțeală, -țeli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂRȚEALĂ s. 1. v. împărțire. 2. v. partaj.

ÎMPĂRȚEALĂ s. 1. împărțire. 2. (JUR.) partaj.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎMPĂRȚEÁLĂ (< împărți) s. f. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. 2. (Dr.) Operație prin care se pune capăt unei stări de devălmășie, coproprietate sau indiviziune, prin determinarea sau atribuirea, în natură sau în bani, a părții ce i se cuvine fiecăreia dintre persoanele ale căror bunuri se aflau în această stare.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

împărțeală, împărțeli s. f. dojană severă.

Intrare: împărțeală
împărțeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțeală
  • ‑mpărțeală
  • împărțeala
  • ‑mpărțeala
plural
  • împărțeli
  • ‑mpărțeli
  • împărțelile
  • ‑mpărțelile
genitiv-dativ singular
  • împărțeli
  • ‑mpărțeli
  • împărțelii
  • ‑mpărțelii
plural
  • împărțeli
  • ‑mpărțeli
  • împărțelilor
  • ‑mpărțelilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împărțeală, împărțelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a împărți ceva. DEX '09 DEX '98
    sinonime: împărțire
    • 1.1. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. DLRLC
      • format_quote A venit vestea că trebuie să se împartă moșiile la oameni, ș-apoi oamenii așteaptă împărțeala. REBREANU, R. II 11. DLRLC
      • format_quote Mai dreaptă împărțeală decît aceasta nu cred că se mai poate. CREANGĂ, A. 145. DLRLC
      • format_quote Gălbenașii-mi socotesc, Pe-mpărțeală se tocmesc Și-ntre dînșii se sfădesc. TEODORESCU, P. P. 442. DLRLC
    • 1.2. prin specializare științe juridice Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege. DEX '09 DEX '98
      sinonime: partaj
etimologie:
  • Împărți + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.