opțiuni
  • info

9 definiții pentru împrejmuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPREJMUITOR, -OARE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor.

ÎMPREJMUITOR, -OARE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor.

împrejmuitor, ~oare a [At: ODOBESCU, S. I, 172 / Pl: ~i, -oare / E: împrejmui + -tor] 1 Care împrejmuiește. 2 Înconjurător.

ÎMPREJMUITOR, -OARE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește, care este împrejur; înconjurător. În mai puțin decît s-ar crede, pădurile împrejmuitoare zăceau doborîte la pămînt! HOGAȘ, M. N. 167.

ÎMPREJMUITOR ~oare (~ori, ~oare) rar Care împrejmuiește; înconjurător. /a împrejmui + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împrejmuitor (desp. -mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitori; f. sg. și pl. împrejmuitoare

împrejmuitor (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitori; f. sg. și pl. împrejmuitoare

împrejmuitor adj. m. (sil. -mu-i-), pl. împrejmuitori; f. sg. și pl. împrejmuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPREJMUITOR adj. înconjurător, (rar) țărmuitor. (Un gard ~.)

ÎMPREJMUITOR adj. înconjurător, (rar) țărmuitor. (Un gard ~.)

Intrare: împrejmuitor
împrejmuitor adjectiv
  • silabație: -mu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrejmuitor
  • ‑mprejmuitor
  • împrejmuitorul
  • împrejmuitoru‑
  • ‑mprejmuitorul
  • ‑mprejmuitoru‑
  • împrejmuitoare
  • ‑mprejmuitoare
  • împrejmuitoarea
  • ‑mprejmuitoarea
plural
  • împrejmuitori
  • ‑mprejmuitori
  • împrejmuitorii
  • ‑mprejmuitorii
  • împrejmuitoare
  • ‑mprejmuitoare
  • împrejmuitoarele
  • ‑mprejmuitoarele
genitiv-dativ singular
  • împrejmuitor
  • ‑mprejmuitor
  • împrejmuitorului
  • ‑mprejmuitorului
  • împrejmuitoare
  • ‑mprejmuitoare
  • împrejmuitoarei
  • ‑mprejmuitoarei
plural
  • împrejmuitori
  • ‑mprejmuitori
  • împrejmuitorilor
  • ‑mprejmuitorilor
  • împrejmuitoare
  • ‑mprejmuitoare
  • împrejmuitoarelor
  • ‑mprejmuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împrejmuitor, împrejmuitoareadjectiv

  • 1. Care împrejmuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țărmuitor
    • 1.1. Înconjurător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înconjurător
      • format_quote În mai puțin decît s-ar crede, pădurile împrejmuitoare zăceau doborîte la pămînt! HOGAȘ, M. N. 167. DLRLC
etimologie:
  • Împrejmui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.