zarf sn [At: (a. 1765) IORGA, S. D. VII, 223 / V: zalf / Pl: ~uri / E: tc zarf] (Înv) 1 Suport metalic lucrat în filigran, în care se punea felegeanul sau paharul de ceai. 2 (Îlav) În ~uri În relief. 3 Vas în formă de cupă.

zarf s.n. (înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul de ceai. Doi arnăuți aduc cafele în felegene cu zarfuri (ALECS.). • pl. -uri. /<tc. zarf.

ZARF, zarfuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Suport făcut din filigran (mai ales de aur și de argint) pe care se așază felegeanul sau paharul de ceai. [Îi plăcea] să soarbă, ca pe o licoare prețioasă, o cafeluță dintr-un filigean cu zarf, puțintel mai mare decît jumătate din găoacea unui ou. SADOVEANU, O. I. 252 Doi arnăuți aduc cafele în felegene cu zarfuri. ALECSANDRI, T. 1337.

ZARF, zarfuri, s. n. (Înv. și arh.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se pune felegeanul sau paharul de ceai. – Tc. zarf.

ZARF ~uri n. înv. Suport de formă cilindrică, cu toartă, lucrat în filigran, în care se așaza paharul sau ceașca de cafea sau de ceai, ca să nu frigă degetele. /<turc. zarf

zarf n. suport din filigran la o ceașcă: doi arnăuți aduc cafele în felegene cu zarfuri AL. [Turc. ZARF].

zarf n., pl. urĭ (turc. ar. zarf; ngr. zárfi). Tas, suport de pahar de ceaĭ orĭ de felegean, de care să poțĭ apuca ca să nu te frigă.

zalf sn vz zarf

zarf (înv.) s. n., pl. zarfuri

zarf (înv.) s. n., pl. zarfuri

zarf s. n., pl. zarfuri

zarf (-furi), s. n. – Suport de metal al ceștilor de cafea. – Mr. zarfă. Tc. (arab.) zarf (Roesler 592; Șeineanu, II, 387; Lokotsch 2202; Ronzevalle 119), cf. ngr. ζάρφι, alb. zarfë, bg., ab. zarf.