ZAPT s. n. (Înv.; în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.

zapt sn [At: (a. 1760) URICARIUL, XX, 95 / Pl: ~uri / E: tc zapt] (Tcî) 1-2 Autoritate (4-5). 3 Posesie. 4 (Îe; d. averi, proprietăți etc.) A face ~ A-și însuși cu forța Si: a acapara, a confisca, a sechestra. 5 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A opri (1). 6 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A disciplina (1). 7 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A jefui.

zapt s.n. (turc. înv.) Administrație; autoritate. ◊ Expr. A face (ceva) zapt = a) a-și însuși (ceva) cu forța; a confisca, a acapara. Toate rămasurile unchiului nostru... le-am făcut zapt împreună cu frate-su (PER.); b) a opri; a disciplina. Va face zapt turcilor (DION.); c) a jefui. S-a făcut zapt la miriia împărătească (IORGA). • pl. -uri. /<tc. zabt.

ZAPT s. n. (Turcism înv. în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.

ZAPT s. n. (Turcism învechit, în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a fura. Cum? ce va să zică: un arc de triumf furat? Atîta namilă de marmură... cum oare să o facă zapt cineva, fie măcar acela și un borfaș încoronat? ODOBESCU, S. III 71.

ZAPT s. n. (Turcism înv., în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța, a fura. – Tc. zapt, zabit.

ZAPT s. n. (Mold., ȚR) În expr. A face (ceva) zapt = a-și însuși (ceva) cu forța, a acapara; a sechestra, a confisca. A: Pre turcii balgii din țară foarte îi înfrînase și se temea de dînsul, de nu putea face zapt întru nimică. NECULCE. Răpezind și pe spatarul. . . ca să facă zapt toate. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. IM 1754, 72^r, 72^v. B: Iar Gebegi-bașa . . . să facă zapt gebhaneaua, tunurile, puscile. IM 1730, 101^r; cf. IM 1730, 102^r. Etimologie: tc. zapt [etmek].

zapt n. 1. od. confiscare, sechestru: s’o fac zapt OD.; 2. azi, în Oltenia, jaf. [Turc. ZABT].

zapt n., pl. urĭ (turc. nr. zapt, stăpînire, luare, administrațiune. V. zabet). Vechĭ. Stăpînire, autoritate, administrațiune: supt zaptu luĭ. A face ceva zapt, a pune mîna pe ceva, a confisca, a sechestra. A face zapt cuĭva, a-l înfrîna. Azĭ. Olt. Jaf.

zapt (înv.) s. n. (în: a face ~)

zapt (înv.) s. n.

zapt s. n.

ZAPT, zapturi, s. n. 1. Administrație. 2. Confiscare, executare forțată. (din tc. zabt, cf. ngr., alb. zapti)

zapt (-turi), s. n. 1. Administrație. 2. Confiscare, executare. – Mr. zapte. – Din tc. zabt (Șeineanu, II, 385; Ronzevalle 113), cf. ngr., alb. zapti. – Der.: zapciu, s. m. (administrator al unei regiuni, subprefect; perceptor; agent care execută hotărîrile administrative sau judiciare; arg., cîine), mr., megl., zaptiu, din tc. zaptci (Șeineanu, II, 384; Ronzevalle 113); zapcială, s. f. (executare); zapcierie, s. f. (slujba de zapciu); zapciitură, s. f. (executare); zapcilîc, s. n. (slujba de zapciu; circumscripție administrativă); zapcii, vb. (a executa). – [9444]