zang i [At: DDRF / V: (reg) ~a, zâng, zing / E: fo] Cuvânt care redă zgomotul caracteristic produs de mișcarea, lovirea etc. unor obiecte de metal sau de sticlă.

zang interj. Cuvînt care redă zgomotul caracteristic produs de mișcarea, lovirea etc. unor obiecte de metal sau de sticlă. Zang, s-a spart geamul! (POP.). • /onomat.

ZANG interj. v. zîng.

zang! int. imită sunetul metalului.

zang și (rar) zîng (d. zăngănesc, ca zbîr, zbirn d. zbor, zbîrnîĭ) interj. care arată sunetu cĭocniriĭ lamelor de metal (de ex., al unor săbiĭ) și a paharelor supțirĭ. V. zdrang, zur, dang, țanc 2.

zanga i vz zang

zâng i vz zang

zing i vz zang

zîng interj. v.zang.

ZÎNG interj. Onomatopee care redă sunetul clopotelor sau al metalelor lovite. Variantă: zang interj.

ZÎNG interj. Cuvînt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit. – Onomatopee.

ZÂNG interj. (se folosește pentru a reda sunetul produs de clopot sau de un metal la lovire) /Onomat.

zîng, V. zang.

zang/zâng interj.

zâng v. zang

zang interj. – Imită zornăitul obiectelor metalice. – Var. zîng, zing, zdrang, sdrang și der. zanga. Creație expresivă. – Der. zăngăni, vb. (a zornăi, a zdrăngăni), cf. mr. dzăngarare, mag. csengeni (Cihac, II, 540); zăngănitură, s. f. (zornăit); zăngăt (var. zănghet, zînghet, zinghet), s. n. (zornăit); zăngănitor, adj. (zornăitor).

ZANGA interj. (Var.) Zîng.

ZING interj. (Var.) Zîng.