W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî. – Pl. și (1, n.) w-uri]

w smi [P: dublu ve] 1 A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române, care apare în neologisme (mai ales de origine engleză sau germană), cu circulație internațională și în nume proprii străine. 2 Sunet corespunzător literei w, având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic.

w s.m. invar. I 1 A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române, folosită in ortografierea unor cuvinte străine (comune și proprii) care păstrează grafia limbii de origine. 2 Sunetul corespunzător acestei litere, avînd valoarea fricativei „v” sau a semivocalei „u”. 3 Semn grafic pentru această literă (w, W). II 1 (fiz.) Simbol pentru watt. 2 (chim.) Simbol pentru wolfram. • pronunț. și dublu ve.

W s. m. invar. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve]

W s. m. invar. Literă numită «dublu ve», avînd valoarea lui «v» sau (în unele cuvinte de origine engleză) a lui «u» consonantic și folosită numai în ortografierea unor cuvinte străine.

W s. m. invar. Literă numită „dublu ve” avînd valoarea lui „v” sau a lui „u” semiconsonantic, folosită mai ales în ortografierea unor cuvinte străine.

W m. literă ce figurează în nume proprii și în vorbe de origină germanică.

w m. O literă inventată de Germanĭ orĭ de Englejĭ. Germaniĭ îl pronunță ca v, Englejiĭ ca ŭ. Poloniĭ, imitîndu-ĭ pe Germanĭ, l-aŭ părăsit pe v și s’aŭ încărcat în zadar cu w. La noi nu se întrebuințează de cît în nume și cuvinte străine, ca wolfram.

w [cit. dublu ve/dublu vî]^[1] s. m. / s. n., pl. m. w / n. w-uri

w [cit. dublu ve / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri

W, w s. m. invar. [cit. dublu ve]

W (pr. dublu ve)

W s. m. invar. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (are valoarea lui „v” în cuvintele de origine germană sau a lui „u” semivocalic în cuvintele de origine engleză); se folosește în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. Simbol pentru wolfram. 3. (METR.) Simbol pentru watt.

„W”, Parc Național (din 1954) extins pe 10.263,3 km², la granița dintre Niger, Benin și Burkina Faso. Numit „W”, deoarece în această zonă fl. Niger formează meandre imense duble. Savană cu păduri de tip sudanez, păduri galerii și câmpie aluvionară. Aici sunt ocrotite numeroase animale (elefant, bivol african, hipopotam, diverse antilope, leopard, ghepard, crocodil etc.) și păsări.