opțiuni
  • info

6 definiții pentru vânturel (erou)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vânturel1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~trel, ven~, ventureu sm / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: vânturi (pll vânt) + -el] 1-2 sn (Pop; șhp) Vânticel (1-2). 3 snp (Reg) Vârtej de vânt. 4 sm (Șîc ~-ruginiu, ~-roșu) Vindereu (1) (Falco tinnunculus tinnunculus). 5 sm (Șîc ~-de seară, ~-închis-de-seară, ~-vânăt) Vindereu (2) (Falco vespertinus vespertinus). 6 sm (Orn; reg; îf vântrel) Șoim (Falco columbarius aesalon). 7 sm (Orn; îc) ~-mic Vindereu (3) (Falco naumanni naumanni). 8 (Orn; reg; îf venturel) Cormoran (Phalocrocorax carbo). 9 snp (Bot) Dediței (Pulsatilla pratensis).

vânturel2 sm [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~ei / E: vântura + -el] (Îvr; determinat prin „de țară”) Erou din basme, care rătăcește în căutare de aventuri.

vînturel s.n., s.m. 1 s.n. Vîntuleț. 2 s.m. (ornit.) Specie de șoim mic din Europa, Asia și Africa, care se hrănește cu șoareci, șopîrle, lăcuste etc. (Falco tinnunculus); vindereu. • pl. n. -e, m. -ei. /vînt + -el.

VÎNTUREL1, vînturei, s. m. (În basme) Erou legendar, dornic de aventuri. Vitejii vînturei de țară cunoscuți sub numele de feți-frumoși cu părul de aur. ALECSANDRI, la TDRG.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânturel1 (șoim, erou) s. m., pl. vânturei, art. vântureii

vânturel (șoim, erou legendar) s. m., pl. vânturei, art. vântureii

Intrare: vânturel (erou)
vânturel1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturel
  • vânturelul
  • vânturelu‑
plural
  • vânturei
  • vântureii
genitiv-dativ singular
  • vânturel
  • vânturelului
plural
  • vânturei
  • vântureilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânturel, vântureisubstantiv masculin

  • 1. în basme Erou legendar, dornic de aventuri. DLRLC
    • format_quote Vitejii vînturei de țară cunoscuți sub numele de feți-frumoși cu părul de aur. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.