17 definiții pentru vânare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNARE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna.

VÂNARE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna.

vânare2 sf [At: CR (1833), 94/10 / V: (1) vânar s / Pl: ~nări / E: vână + -ar] 1 (Reg; șîs ~a hamului) Curea a hamului, care trece peste părțile posterioare ale calului Si: bucar, curar (1). 2 (Olt; Mun) Nojiță. 3 (Trs) Șnur din păr de capră, cu care femeile de la țară își legau ciorapii de dimie în jurul piciorului.

vânare1 sf [At: CORESI, EV. 525 / Pl: ~nări / G-D: și: (înv) ~rei / E: vâna] 1-2 Vânătoare (1-2). 3 Prindere cu ajutorul capcanelor a păsărilor sau a animalelor sălbatice Si: capturare (5). 4 Urmărire și ucidere a unui animal de către un animal de pradă Si: vânat1 (7), vânătoare (13), (înv) vânătorie (3). 5 Urmărire a unor (oameni considerați) răufăcători pentru a-i reține cu forța și a-i deferi justiției. 6 (Rar) Pescuit. 7 (Înv; ccr) Cantitate de pește rezultată în urma pescuitului. 8 (Fig) Urmărire cu asiduitate a unor posturi, situații, greu de obținut. 9 (Fig) Procurare a unui lucru (greu de dobândit). 10 (Înv; îs) ~ de vânt Lucru zadarnic, iluzoriu.

vînare s.f. Acțiunea de a vîna și rezultatul ei; vînătoare. Vînarea unor specii pe cale de dispariție este interzisă. ◊ Fig. Îndeplineam însărcinări de tot soiul... nu pentru vînarea de avuție sau de măriri, ci numai din nevoia de a fi pururi în neastîmpăr (M. I. CAR.). • pl. -ări. /v. vîna.

VÎNARE, vînări, s. f. (Rar) Faptul de a vîna; vînătoare; pescuit. Vînarea sub gheață cu ostrețe... se practică mult pe Olt. ANTIPA, P. 174.

vînáre f. Acțiunea de a vîna. Ps. S. (vîrare). Vînat (acțiune și animal).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânare s. f., g.-d. art. vânării; pl. vânări

vânare s. f., g.-d. art. vânării; pl. vânări

vânare s. f., g.-d. art. vânării; pl. vânări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNARE s. v. vânat, vânătoare.

CUREAUA VÂNĂRII s. v. bucar, curar, vânar.

cureaua vînării s. v. BUCAR. CURAR. VÎNAR.

VÎNARE s. prindere, vînat. (A început sezonul de ~ a păsărilor.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vânarea dragonului expr. (tox.) obiceiul de a inhala vaporii degajați de heroina încălzită pe o folie de aluminiu.

Intrare: vânare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânare
  • vânarea
plural
  • vânări
  • vânările
genitiv-dativ singular
  • vânări
  • vânării
plural
  • vânări
  • vânărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânare, vânărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi vâna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.