voyeur [vwa’jær] s.m. (psih.) Persoană care găsește plăcere în a asista, fără a fi văzută, pentru satisfacerea propriilor porniri erotice, la un act sexual sau la o scenă erotică. • scris și voaior. pl. -i. /<fr. voyeur.

voyeur s. m. (franțuzism) Persoană care se complace în a privi pe ascuns un spectacol (erotic) ◊ „Nerval călătorul (mai exact figura sa mitizată), se prezintă ca un voyeur, mulțumindu-se cu deliciile spectaculare, femeia oferindu-se (o, desfătări ale vălului oriental!) privirii [...]” R.lit. 17 XI 77 p. 2; v. și videur [pron. voaior]

voaior s.m. v. voyeur.