VOIAJOR, voiajori, s. m. 1. (Și adjectival) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

voiajor [At: AR (1829), 195²/9 / P: vo-ia~ / Pl: ~i / E: fr voyageur] 1-2 sm, a Călător (1-2). 3 sm (Șîs ~ comercial, ~ de comerț) Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori Si: comis-voiajor.

voiajor, -oare s.m., s.f. 1 s.m., s.f. Persoană care călătorește mult; călător. Voiajorul care nu poate să rămînă măcar un an într-o localitate de pe hartă vede puțin și nu știe nimic (ARGH.). ◊ (adj.) Porumbel voiajor v. porumbel. 2 s.m. (și voiajor comercial) Reprezentant al unei firme comerciale, care se deplasează în diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. Am aflat... că unul din voiajorii negustorilor de la noi a văzut în toamna asta, în două locuri, pe fratele meu (SADOV.). • sil. vo-ia-. pl. -ori, -oare. /<fr. voyageur.

VOIAJOR, voiajori, s. m. 1. (Și adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

VOIAJOR, voiajori, s. m. 1. (Rar) Călător. Mulți din voiajori, ce se întîmplă să vie o dată la Milan, rămîn pentru mulți ani. GOLESCU, Î. 127. 2. (În sistemul economiei capitaliste) Reprezentant al unei firme comerciale care vizitează diferite localități pentru a obține comenzi de mărfuri; comis-voiajor. V. comis. A văzut cu propriii lui ochi, cum unu Iscovici, voiajor de meserie. a fost plesnit în plină stradă și doborît la pămînt. SAHIA, N. 94.

VOIAJOR s.m. 1. Călător. 2. Comis-voiajor. [Pron. vo-ia-. / < fr. voyageur].

VOIAJOR s. m. călător. ♦ ~ comercial = comis voiajor. (< fr. voyageur)

VOIAJOR ~i m. livr. Persoană care face voiajuri; călător. ◊ ~ comercial slujbaș al unei firme, care se deplasează în alte localități pentru a primi comenzi. /<fr. voyageur

voiajor m. călător.

*voĭajór, -oáre s. (fr. voyageur). Barb. Călător.

!voiajor adj. m., s. m., pl. voiajori; adj. f., s. f. sg. și pl. voiajoare

voiajor s. m., pl. voiajori

voiajor s. m., pl. voiajori

voiajor, -ri.

VOIAJOR s., adj. 1. s. v. pasager. 2. s. voiajor comercial v. comis-voiajor. 3. adj. călător. (Porumbel ~.)

VOIAJOR s., adj. 1. s. călător, pasager. (Un ~ din autobuz.) 2. adj. călător. (Porumbel ~.)