vișinap sn [At: AMIRAS, LET III, 133/13 / V: ~ab, ~șnap / Pl: ~uri / E: tc viș(i)nab] (Înv) 1-2 Vișinată (1-2).

vișinap s.n. (înv.) Vișinată. ♦ (la pl.) Varietăți de vișinată. Pedepsit de vișinapurile noastre celebre, nu aș fi fost capabil să plec (CAR.). • pl. -uri. /<tc. viș(i)nab.

VIȘINAP, vișinapuri, s. n. Vișinată. Nu te mai pricepeai ce era acolo... licheoruri, vișinapuri, compoturi și o mulțime de alte mărunțișuri. HOGAȘ, DR. II 30. Să caute de gospodărie... să facă cozonaci, pască, păstrămuri, dulceți, vutci, vișinapuri. ALECSANDRI, T. 505. – Variantă: vișnap (GANE, N. II 175) s. n.

VIȘINAP, vișinapuri, s. n. Vișinată. – Tc. vișnab.

VIȘINAP ~uri n. Băutură preparată din vișine fermentate în zahăr, uneori adăugându-se și alcool; vișinată. /<turc. viș[i]nab

vișinap n. rachiu de vișine: boieru bea vișinap Al. [Turc. VIȘINAB, lit. apă de vișine].

vișináp n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] vișnab, adică „apă de vișine”. V. gherdap, hoșav, nahlap). Est. Rar azĭ. Rachiŭ de vișine. – Azĭ ob. vișinată, f., pl. e (după limonată, salată ș. a.).

vișinab sn vz vișinap

vișnap sn vz vișinap

VIȘNAP s. n. v. vișinap.

VIȘINAP s. v. vișinată.

vișinap s. v. VIȘINATĂ.