vișeu sn [At: ANON. CAR. / V: jișău, jișlău, ~șlău / Pl: ~eie, ~șauă / E: mg vésö] 1 (Trs; Ban) Daltă (1). 2 (Trs, Ban; șîs ~șău de șorubălit) Șurubelniță. 3 (Reg; prc; îas) Lama șurubelniței. 4 (Trs) Sfredel. 5 (Reg) Coarbă² (1). 6 (Trs; Ban) Priboi¹. 7 (Trs) Gealău². 8 (Trs; Ban) Cuțitoaie (2). 9 (Reg) Ciumpei (1). 10 (Reg) Cuțit întrebuințat de dogari la confecționarea cercurilor. 11 (Reg) Țepușă. 12 (Reg; îf vișlău) Fiecare dintre cei patru stâlpi de lemn de la colțurile acoperișului unei case țărănești. 13 (Reg; îaf; csnp) „Loc în formă de șanț”.

VIȘEU s. n. (Ban.) Daltă. Visheu. AC, 37S. Etimologie: magh. véső. Cf. s t r u j n i ț ă.

ghișău sn vz vișeu

vișlău sn vz vișeu