opțiuni
  • info

13 definiții pentru verdete

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

verdete sm [At: ANON. CAR. / V: verdet, verdeț / Pl: ~eți / E: verde + -ete] 1 (Iht; Mun) Boiștean (Phoxinus phoxinus). 2-4 (Reg) Lemn verde (18–20). 5 (Reg) Bâtă scurtă și groasă. 6 (Ent; Ban) Larva albiliței. 7 (Orn; Mun; Ban) Florinte (Carduelis chloris chloris).

verdete s.m. (reg.) 1 (iht.) Boiștean (Phoxinus phoxinus). 2 (ornit.) Florinte (Carduelis chloris). 3 (entom.) Larva albiliței. 4 Lemn verde. • pl. -ți. și verdet, verdeț s.m. /verde + -ete.

VERDETE, verdeți, s. m. (Regional) 1. (Iht.) Boiștean. Larva fluturelui-de-varză. 2. Bîtă scurtă și groasă de lemn verde; retevei, scurtătură. – Variantă: (1) verdeț (MARIAN, INS. 292) s. m.

VERDETE, verdeți, s. m. (Reg.) 1. (Iht.) Boiștean. 2. Larva fluturelui-de-varză. 3. Bîtă scurtă și groasă de lemn verde. – Din verde + suf. -ete.

verdéte m. (d. verde). Munt. Vest. Boiștean. Olt. Nuĭa verde.

verdet sm vz verdete

verdeț sm vz verdete

verdet s.m. v. verdete.

verdeț s.m. v. verdete.

VERDEȚ s. m. v. verdete.

verdeț m. Zool. boiștean (după spinarea-i verde ca iarba).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VERDETE s. v. boiștean, par, parmac, retevei, scurtătură.

verdete s. v. BOIȘTEAN. PAR. PARMAC. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.

Intrare: verdete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdete
  • verdetele
plural
  • verdeți
  • verdeții
genitiv-dativ singular
  • verdete
  • verdetelui
plural
  • verdeți
  • verdeților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdeț
  • verdețul
  • verdețu‑
plural
  • verdeți
  • verdeții
genitiv-dativ singular
  • verdeț
  • verdețului
plural
  • verdeți
  • verdeților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdet
  • verdetul
  • verdetu‑
plural
  • verdeți
  • verdeții
genitiv-dativ singular
  • verdet
  • verdetului
plural
  • verdeți
  • verdeților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

verdete, verdețisubstantiv masculin

regional
etimologie:
  • verde + sufix -ete. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.