velo- Elem. de compunere „alergare”, „iuțeală, viteză”, „iute, repede”. /<fr. vélo-, cf. lat. vēlox, -ocis „iute, rapid”.

VELO- elem. „alergare”, „iuțeală, viteză”. (< fr. vélo-, cf. lat. velox, iute)

auto-moto-velo s., adj. Referitor la automobile, motociclete și biciclete ◊ „Pentru amatorii de auto-moto-velo, pe lângă noua motoretă «Mini-Mobra», se vor mai prezenta la Târgul de mostre noile tipuri de biciclete «Pegas 18 B» și «Standard B.».” R.l. 10 VIII 77 p. 2; v. și 1 VIII 80 p. 5 (din auto2- + moto- + velo)

auto-moto-velo-sport adj. (Magazin) specializat în desfacerea pieselor de schimb și a mijloacelor de transport pe două și patru roți, ca și a materialului sportiv ◊ „Două noi magazine auto-moto-velo-sport s-au deschis în București [...]” Sc. 14 XI 82 p. 5. ◊ „Un nou magazin auto-moto-velo-sport.” Sc. 19 III 83 p. 5 (din auto2- + moto + velo + sport)

VELO- „alergare, iuțeală, viteză”. ◊ L. velox „iute, rapid” > fr. vélo- > rom. velo-. □ ~ergometru (v. ergo-, v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară cantitatea de energie consumată de organismul uman; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat folosit pentru măsurarea directă a vitezei curentului de aer.