vangăr [At: IOVESCU, N. 67 / V: ~ăn sn, ~gor (Pl: ~gori) sm, vlan~ sn / Pl: ~e sn / E: nct] 1 sn (Olt; Mun) Teanc¹. 2 sn (Mun) Vălătuc (2). 3 sm (Trs; îf vangor) Val¹ (2).

vangăr s.m., s.n. (reg.) 1 Teanc. 2 Val de apă. • pl. -e. și vangăn, vangor s.n. /etimol. nec.

vangăn sn vz vangăr

vangor sm vz vangăr

vlangăr sn vz vangăr

vangăn s.n. v. vangăr.

vangor s.n. v. vangăr.