opțiuni
  • info

5 definiții pentru vagant (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vagant, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: ~nți, ~e / E: fr (1) vagant, lat vagans, ~ntis, ger vagant, (2) ger Vagant] (Liv) 1 a Vagabond (2). 2 sm (În Evul Mediu, în Europa occidentală) Student călător care circula de la o universitate la alta. 3 sm Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi Si: goliard (1).

vagant, -ă adj., s.m. 1 adj. Care hoinărește din loc în loc; rătăcitor, nestatornic; care este rătăcitor, fară domiciliu; vagabond. 2 s.m. (în Ev. Med., în Europa de Vest) Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cînta bucuria de a trăi. ♦ Student călător care circula de la o universitate la alta. • pl. -ți, -te. /<fr. vagant, lat. vagans, -ntis, germ. vagant, Vagant.

VAGANT, -Ă adj. (Liv.) Care umblă din loc în loc; rătăcitor, nestatornic, fără domiciliu. [Cf. germ. vagant, lat. vagans].

VAGANT, -Ă I. adj. rătăcitor, nestatornic, fără domiciliu. II. s. n. poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. (< fr. vagant, lat. vagans)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vagant adj. m., pl. vaganți; f. sg. vagantă, pl. vagante

Intrare: vagant (adj.)
vagant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagant
  • vagantul
  • vagantu‑
  • vagantă
  • vaganta
plural
  • vaganți
  • vaganții
  • vagante
  • vagantele
genitiv-dativ singular
  • vagant
  • vagantului
  • vagante
  • vagantei
plural
  • vaganți
  • vaganților
  • vagante
  • vagantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vagant, vagantăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.