2 definiții pentru uvrajat
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
uvraja vb., ind. prez. 3 sg. uvrajează
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
UVRAJÁ, uvrajéz, vb. I. Tranz. 1. (Rar, referitor la o muncă considerabilă care necesită meticulozitate și finețe în execuția anumitor obiecte; absol.) A executa cu multă meticulozitate și finețe. ♦ A împodobi cu diverse ornamente. 2. (p. anal. în muz. și lit.) A îmbogăți cu fiorituri (o bucată muzicală), cu înflorituri (acțiunea unei piese de teatru), cu riscul de a supraîncărca sau a crea complicații în mod inutil. [ind. prez. 3 sg. uvrajeáză] (din fr. ouvrager) [def. TLF]
Intrare: uvrajat
uvrajat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
uvrajare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)