URZITOR, -OARE, urzitori, -oare, s. m. și f., urzitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. f., s. n. Mașină de urzit pânza. [Pl.: (2, n.) urzitoare] – Urzi + suf. -tor.

urzitor, ~oare [At: N. COSTIN, L. 101 / V: or~ sm urzăt~ snf / Pl: ~oare sn, (reg) ~i / E: urzi + -tor] 1 snf Unealtă pe care se pregătește urzeala pentru țesut Si: urzoi, (reg) roată¹, urzaică, urzan, urzar, urzalău, urzător, urzitoi, urzoaică (1), urzoc, urzoi (1), urzor. 2 smf Persoană care urzește (1). 3 smf (Înv) Întemeietor. 4 smf Făptuitor (2). 5 smf Uneltitor (2). 6 sf (Rar) Ursitoare (3).

URZITOR, -OARE, urzitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. n., s. f. Mașină de urzit pânza. – Urzi + suf. -tor.

URZITOR², -OARE, urzitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urzește pînza și întinde urzeala pe războiul de țesut. 2. Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. Fiind un om foarte ager – unul din cei mai deștepți urzitori de intrigi din țara și secolul său – el își asimilă oarecare cultură. IORGA, L. I 32. Pricep de unde vine această mișelească faptă. Urzitorul ei... este de față. NEGRUZZI, S. III 140.

URZITOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care lucrează la mașina de urzit. 2) Persoană care urzește pânza. 3) fig. Persoană care inițiază în taină acțiuni reprobabile; conspirator. /a urzi + suf. ~tor

urzitoare¹ (femeie) s. f., g.-d. art. urzitoarei; pl. urzitoare

urzitoare² (mașină) s. f., g.-d. art. urzitorii; pl. urzitori

urzitoare¹ (femeie) s. f., g.-d. art. urzitoarei; pl. urzitoare

urzitoare (persoană) s. f., g.-d. art. urzitoarei; pl. urzitoare

urzitor s. m., pl. urzitori

URZITOR s. v. complotist, conspirator, ctitor, fondator, întemeietor.

urzitor s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. CTITOR. FONDATOR. ÎNTEMEIETOR.