opțiuni
  • info

12 definiții pentru urdinare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URDINARE, urdinări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a urdina și rezultatul ei. – V. urdina.

URDINARE, urdinări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a urdina și rezultatul ei. – V. urdina.

urdinare sf [At: (a. 1685) CCR, 133/22 / Pl: ~nări / E: urdina] 1 (Îrg) Parcurgere frecventă a unui traseu (pentru a ajunge undeva sau la cineva) Si: (îrg) urdinat (1), (înv) urdinătură (1), (reg) urdineală (1). 2 (Îrg) Mers (alergare) dintr-un loc în altul Si: (îrg) urdinat (2), (înv) urdinătură (2), (reg) urdineală (2). 3 (Îrg) Parcurgere a unui traseu după ceva sau după cineva Si: (îrg) urdinat (3), (înv) urdinătură (3), (reg) urdineală (3). 4 (Îvr) Întreținere de relații sexuale. 5 (Îrg; șîs ~a cea lină) Diaree (6). 6 (Mai ales îs ~ cu sânge) Dizenterie. 7 (Reg) Evacuare a materiilor fecale din intestin. 8 (Reg) Urdiniș (1).

URDINARE, urdinări, s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a urdina și rezultatul ei; diaree. Lupul avînd urdinare... PANN, P. V. III 67. Cei pătimași de durerea colicilor și a urdinărilor. PISCUPESCU, O. 226.

urdinare f. diaree. [Lit. umblare deasă (cf. treapăd)].

urdináre f. Vest. Treapăd, diareĭe.

*gastro-enterítă f., pl. e. Med. Gastrită și enterită (pop. urdinare).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urdinare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. urdinării; pl. urdinări

urdinare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. urdinării; pl. urdinări

urdinare s. f., g.-d. art. urdinării; pl. urdinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URDINARE s. v. diaree.

urdinare s. v. DIAREE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

urdinare, urdinări, s.f. (reg.) 1. acțiune repetată. 2. diaree.

Intrare: urdinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urdinare
  • urdinarea
plural
  • urdinări
  • urdinările
genitiv-dativ singular
  • urdinări
  • urdinării
plural
  • urdinări
  • urdinărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urdinare, urdinărisubstantiv feminin

  • 1. învechit regional Acțiunea de a urdina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: diaree
    • format_quote Lupul avînd urdinare... PANN, P. V. III 67. DLRLC
    • format_quote Cei pătimași de durerea colicilor și a urdinărilor. PISCUPESCU, O. 226. DLRLC
etimologie:
  • vezi urdina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.