UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge.

uns², ~ă [At: PSALT. HUR. 113^v/21 / Pl: unși, ~e / E: unge] 1 a Acoperit cu un strat (subțire) de materie grasă, unsuroasă, lipicioasă etc. 2 a (Îe) A fi ~ cu unsoare de drac A fi un om viclean, care face rău altora. 3 a (Buc; îs) Mere ~e Soi de mere de culoare galben-roșie, cu gust sălciu. 4 a (Îe) A fi ~ cu toate unsorile (sau alifiile) A avea o bogată experiență, a ști multe și bune, și rele. 5 a (Îae) A nu putea fi păcălit. 6 a (Îe) A fi (ca) ~ cu miere A fi plin de mulțumire. 7 a (Îae) Care arată o amabilitate falsă și exagerată Si: mieros. 8 a Lipit, netezit (cu pământ, cu humă). 9 a (Pex) Văruit. 10 a Îmbibat cu grăsime Si: gras (25), unsuros (1), (îrg) unturos (1). 11 a (Îe) A avea bătrânețele ~e A trăi la bătrânețe tihnit și fără griji. 12 a (Reg) Care conține multă grăsime Si: gras (2). 13 a (Rar) Care pare să conțină multă grăsime. 14 a Onctuos. 15 a (D. piesele unui mecanism, ale unei mașini) La care s-a aplicat un strat de lubrifiant Si: gresat³. 16 sm (Înv; șîs ~ul lui Dumnezeu, ~ul Domnului) Monarh sau preot considerat, în urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ.

UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric considerat, în urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge.

UNS, -Ă, unși, -se, adj. Acoperit cu un strat gras. Astăzi cîntăm... frumusețea vînjoasă a curelelor unse. DEȘLIU, G. 19. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. Țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele. CREANGĂ, A. 4. ♦ (Substantivat, m., învechit) Monarh sau cleric considerat, în urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui dumnezeu pe pămînt.

UNS unsă (unși, unse) 1) v. A UNGE. 2) și substantival înv. (despre persoane) Care este învestit în funcția de monarh sau demnitar bisericesc prin ceremonia ungerii cu mir. /v. a unge

uns m. cel ce a primit sfânta ungere, care a fost consacrat: unsul Domnului.

uns, -ă adj. și s. (d. ung. V. unt). Miruit, consacrat, ales: unsu luĭ Dumnezeŭ. A merge uns, a merge ca uns, a funcționa bine: mașina merge unsă.

uns (înv.) s. m., pl. unși (Domnitorul era unsul lui Dumnezeu.)

uns (înv.) s. m., pl. unși

uns s. m., pl. unși