10 definiții pentru uitit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UITIT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita.
UITIT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
uitit1 sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ? / E: ns cf uita] (Îvr) 1 Lipsă de atenție. 2 Nechibzuință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uitit2, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 83719 / Pl: ~iți, ~e / E: ns cf uita] (Mol) 1-2 Uituc (1-2). 3-4 Uitat2 (1-2). 5-6 Neatent. 7-8 Gânditor (1-2). 9-10 Dezorientat (2). 11-12 Surprins.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UITIT, -Ă, uitiți, -te, adj. Care uită ușor; uituc. Nu-nțăleg, soro, ce-am pățit de vro 20 de ani încoaci, sînt cam uitit. ALECSANDRI, T. I 343. ♦ Distrat, visător. Ilinca stă nemișcată pe prispă. Ochii ei cată uitiți înspre pădurea arămie care îmbracă dealul din față. VLAHUȚĂ, O. A. 350. Omul se uita spărios și uitit la Dan. EMINESCU, N. 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uĭtít (est) și uĭtúc (vest), -á adj. Care uĭtă lesne, distrat: om uĭtit. Subst. Ĭa un uĭtuc!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
uitit (reg.) adj. m., pl. uitiți; f. uitită, pl. uitite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
uitit (reg.) adj. m., pl. uitiți; f. uitită, pl. uitite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
uitit adj. m., pl. uitiți; f. sg. uitită, pl. uitite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UITIT adj. v. absent, distrat, neatent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uitit adj. v. ABSENT. DISTRAT. NEATENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
uitit, uitităadjectiv
- 1. Absent, distrat, neatent, visător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ilinca stă nemișcată pe prispă. Ochii ei cată uitiți înspre pădurea arămie care îmbracă dealul din față. VLAHUȚĂ, O. A. 350. DLRLC
- Omul se uita spărios și uitit la Dan. EMINESCU, N. 62. DLRLC
- 1.1. Care uită ușor. DLRLCsinonime: uituc
- Nu-nțăleg, soro, ce-am pățit de vro 20 de ani încoaci, sînt cam uitit. ALECSANDRI, T. I 343. DLRLC
-
-
etimologie:
- uita DEX '09 DEX '98