13 definiții pentru uhu
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UHU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul bufniței. [Acc. și: uhu] – Onomatopee.
uhu1 i [At: COȘBUC, P. II, 97 / A și: uhu / E: fo] (Are sau în legătură cu interjecția „hu”) Cuvânt care imită strigătul bufniței.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uhu2 [At: CĂLINESCU, E. O. II, 274 / V: (reg) uha, uhă, uhui / E: u2 + hu] Cuvânt care exprimă o chemare (prin care se atrage cuiva atenția).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UHU interj. (Adesea repetat) cuvânt care imită strigătul bufniței. [Acc. și uhu] – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
UHU interj. Onomatopee care redă strigătul bufniței. Uhu, hu! Huhurezu-n turnuri cîntă. Uhu, hu! COȘBUC, P. II 97. Făcu o dată uhu! ca buhele, dar atît de tare, de răsunară toate pădurile. RETEGANUL, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UHU interj. (se folosește repetat pentru a imita sunetul produs de bufniță). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uha1 i vz uhu2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uhă i vz uhu2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uhui i vz uhu2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ui1 i [At: T. PAPAHAGI, M. 156 / E: fo] (Reg) 1 Cuvânt prin care se exprimă o surpriză. 2 Cuvânt prin care se exprimă o bucurie. 3 Cuvânt prin care se exprimă frica. 4 (Are) Cuvânt care însoțește (sau prin care se introduc) chiuiturile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
uhu interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
uhu interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
uhu interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ui (pop.) interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
uhuinterjecție
- 1. Cuvânt care imită strigătul bufniței. DEX '09 DLRLC NODEX
- Uhu, hu! Huhurezu-n turnuri cîntă. Uhu, hu! COȘBUC, P. II 97. DLRLC
- Făcu o dată uhu! ca buhele, dar atît de tare, de răsunară toate pădurile. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX