8 definiții pentru tăsmăluță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂSMĂLUȚĂ, tăsmăluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui tasma. – Tasma + suf. -ăluță.
TĂSMĂLUȚĂ, tăsmăluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui tasma. – Tasma + suf. -ăluță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
tăsmăluță sf [At: SEVASTOS, N. 2 / Pl: ~țe / E: tasma1 + -ăluță] 1-2 (Reg; șhp) Tasma1 (2) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂSMĂLUȚĂ, tăsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui tasma. Paiele de grîu cusute pe tăsmăluțe o prind minunat. SEVASTOS, N. 2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăsmălúță, V. tasma.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tasmá f. (rus. tesĭmá, panglică. Cp. și cu turc. tasmá, curea, zgardă). Est. Cordea, panglică. – Dim. tăsmăluță, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tăsmăluță (reg.) s. f., g.-d. art. tăsmăluței; pl. tăsmăluțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tăsmăluță (reg.) s. f., g.-d. art. tăsmăluței; pl. tăsmăluțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăsmăluță s. f., g.-d. art. tăsmăluței; pl. tăsmăluțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tăsmăluță, tăsmăluțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui tasma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Paiele de grîu cusute pe tăsmăluțe o prind minunat. SEVASTOS, N. 2. DLRLC
-
etimologie:
- Tasma + sufix -ăluță. DEX '98 DEX '09