TĂMÂIȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante: a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâîță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tămâie + suf. -iță.

tămâiță sf [At: COTEANU, PL. / Pl: ~țe / E: tămâie + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Tămâie (1) (puțină). 3 (Reg) Vas mic în formă de lopățică, în care se arde tămâie, la pomeni, sfeștanii etc. 4 (Reg) Tămâia (7) calului. 5 (Reg; șîc ~-de-grădină) Plantă erbacee cu miros aromatic puternic, foarte plăcut și cu flori verzui, dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii Si: (reg) tămâioară (7), țifroș (Chenopodium ambrosoides). 6 (Reg; și îae) Plantă erbacee vâscoasă, cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător Si: (reg) izmă, peliniță-grecească, smirnă-de-grădină, studeniță, tămâioară (8), tămâioasă (11), vineriță (Chenopodium botrys). 7 (Bot; reg) Spanac-porcesc (Chenopodium hybridum). 8 (Bot; reg) Spanac-sălbatic (Chenopodium album). 9 (Bot; reg; șîc -de-câmp) Vineriță (Ajuga reptans). 10 (Bot; reg; și îae) Albăstrică (Aster tripolium). 11 (Bot; reg; și îae) Dumbeț (Teucrium chamaedrys). 12 (Reg; și îae; șîc -galbenă) Plantă erbacee păroasă, cu flori galbene Si: (reg) filimină-de-cămp, rută-sălbatică, vineriță-de-arătură, vineriță-galbenă (Ajuga chamaepitys). 13 (Bot; reg) Năfurică (Artemisia annua). 14 (Bot; reg) Coada-zmeului (Calla palustris). 15 (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus serpyllum). 16 (Bot; reg) Iarba-Sfântului-Ion (Salvia-sclarea). 17 (Bot; reg) Mușețel (Matricaria chamomilla). 18 (Bot; reg) Sulfină (Melilotus officinalis). 19 (Bot; reg) Sânziană (Galium verum). 20 (Bot; reg; șîc ~-fermecătoare) Tulichină (Daphne cneorum). 21 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Roiniță² (Melissa officinalis).

TĂMÂIȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante; a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâiță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tămâie + suf. -iță.

TĂMÂIȚĂ ~e f. (diminutiv de la tămâie) Plantă erbacee aromată cu tulpina acoperită cu peri și cu frunze verzi-gălbui, care crește prin locuri nisipoase și necultivate. /tămâie + suf. ~iță

tămâiță f. plantă ce crește prin fănețe și miroase ca tămâia. (Ajuga reptans).

TĂMÎIȚĂ, tămîițe, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori verzui și cu miros aromatic puternic, foarte plăcut (Chenopodium). Văl de brumă arginție Smălțuitu-mi-a grădina, Firelor de tămîiță Li se uscă rădăcina. GOGA, P. 103. Văd cum trece prin poiană o fantasm’, o copiliță, Purtînd flori de mac în mînă, pe sîn, flori de tămîiță. COȘBUC, P. II 137. Iar în dreapta mai ducea... Măghiran nevestelor Tămîiță babelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513.

tămîíță f., pl. e (d. tămîĭe). Lavrentină vinerița, o plantă erbacee labiată (ajúga réptans). O plantă chenopodiacee (chenopódium) numită și studeniță.

tămâiță s. f., g.-d. art. tămâiței; pl. tămâițe

tămâiță s. f., g.-d. art. tămâiței; pl. tămâițe

tămâiță s. f., g.-d. art. tămâiței; pl. tămâițe

tămâiță, -țe.

TĂMÂIȚĂ s. v. spanac-porcesc, vineriță.

TĂMÂIȚĂ s. (BOT.) 1. (Chenopodium botrys) (reg.) izmă, studeniță, tămâioară, tămâioasă, vineriță, peliniță-grecească, smirnă-de-grădină. 2. (Chenopodium ambrosioides) (reg.) tămâioară, țifroș. 3. tămâiță-de-câmp (Ajuga chamaepytis) = (reg.) rută-sălbatică, vineriță-galbenă.

TĂMÎIȚĂ s. (BOT.) 1. (Chenopodium botrys) (reg.) izmă, studeniță, tămîioară, tămîioasă, vineriță, peliniță-grecească, smirnă-de-grădină. 2. (Chenopodium ambrosioides) (reg.) tămîioară, țifroș. 3. tămîiță-de-cîmp (Ajuga chamaepytis) = (reg.) rută-sălbatică, vineriță-galbenă.

tămîiță s. v. SPANAC-PORCESC. VINERIȚĂ.

tămâiță, s.f. – (bot.) Vineriță (Ajuga reptans L.); buruiană de sub alun, cearta-casei, frunză-de-orbalț (Borza, 1968). – Din tămâie (< lat. *thymanea) + suf. -iță (Scriban, DEX, MDA).

tămâiță, s.f. – (bot.) Vineriță (Ajuga reptans L.); buruiană de sub alun, cearta-casei, frunză-de-orbalț (Borza 1968). – Din tămâie (< lat. *thymanea) + -iță.