14 definiții pentru tâlc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂLC, tâlcuri, s. n. (Pop.) 1. Înțeles2, sens, rost, semnificație. ◊ Loc. adv. Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicație. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ◊ Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlŭkŭ.

TÂLC, tâlcuri, s. n. (Pop.) 1. Înțeles2, sens, rost, semnificație. ◊ Loc. adv. Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicație. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ◊ Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlŭkŭ.

tâlc sn [At: (a. 1564) BV I, 518/7 / Pl: ~uri / E: slv тлъкъ] 1 (Pop) Interpretare. 2 (Pop) Explicație (1). 3 (Pop) Înțeles. 4 (Pop; îlav) Cu ~ Cu subînțeles. 5 (Pop; îal) Cu rost. 6 (Pop) Povestire alegorică Si: fabulă, pildă. 7 (Pop; îe) A vorbi (sau a răspunde) în ~uri A vorbi (sau a răspunde) figurat, alegoric. 8 (Reg; îe) A fi om cu ~uri Se spune despre o persoană șireată, rafinată, care vorbește cu subînțelesuri. 9 (Reg; îe) A se pune la ~ A pălăvrăgi.

TÂLC ~uri n. 1) Înțeles profund, ascuns; noimă; subînțeles. ◊ Om cu ~ om priceput. Fără ~ fără noimă; fără rost. A nu avea nici un ~ a fi complet lipsit de sens. 2) Învățătură exprimată alegoric; poveste moralizatoare; parabolă. ◊ A vorbi în ~uri a vorbi figurat; a vorbi în pilde. /<sl. tluku

tâlc n. 1. explicarea înțelesului mai profund al unui text, în special al sfintei Scripturi: Evanghelie cu tâlc; 2. pildă: vorbește numai în tâlcuri CR.; om cu tâlcuri, rafinat, șiret. [Slav. TLŬKŬ, interpretare].

TÎLC, tîlcuri, s. n. 1. Înțeles, sens, rost, semnificație. Trebuie să căutăm tîlcul lucrurilor și al faptelor. CAMIL PETRESCU, O. I 342. Se mai aflase iarăși de cătră acei care stăruiesc și socotesc ca să afle toate, că și porecla postelnicului Ștefan avea un tîlc. SADOVEANU, F. J. 517. Bătrîna își încreți pielița frunții osoase, încercînd să prindă tîlcul cuvintelor. C. PETRESCU, A. 397. ◊ Loc. adv. Cu tîlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. Mă gîndesc uneori, tovarășe profesor, că Floarea fu jertfă și visul cu tîlc. SADOVEANU, A. L. 150. Călugării care trecură pe lîngă el îl priviră... zîmbind cu tîlc. STĂNOIU, C. I. 146. ♦ Interpretare, explicație. Pînă noaptea tîrziu bătrînii au stat de vorbă dînd fel de fel de tîlcuri scrisorii. BASSARABESCU, S. N. 133. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. Și se iau ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168. ◊ Expr. A vorbi în tîlcuri = a vorbi în pilde, figurat, alegoric. Dascălul Simeon Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tîlcuri decît alții... cere trei husăși pe lună. CREANGĂ, A. 16. Vorbești numai în tîlcuri, să nu te mai priceapă nimeni. ȘEZ. I 100.

tîlc n., pl. urĭ (vsl. tlŭkŭ, interpretare). Vechĭ. Rar azĭ. Interpretare, explicarea înțelesuluĭ. Pildă, vorbă figurată: a vorbi în tîlcurĭ. Pop. Vorbă, taĭfas, taĭnă: babele s’aŭ pus la tîlc. Om cu tîlcurĭ, om adînc, greŭ de priceput dintr’o dată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tâlc (pop.) s. n., pl. tâlcuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂLC s. v. accepție, comentariu, conținut, fabulă, interpretare, însemnare, înțeles, semnificație, sens, tălmăcire, tâlcuire, valoare.

TÂLC s. 1. v. semnificație. 2. v. mesaj. 3. semnificație, sens, (fig.) preț. (Iscat-am frumuseți și ~uri noi.)

TÎLC s. 1. înțeles, rațiune, rost, semnificație, sens, (înv. și pop.) meșteșug, (pop.) noimă, (Munt. și Mold.) merchez, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmație?) 2. înțeles, mesaj, semnificație, sens, (înv.) socoteală. (~ adînc al unei poezii.) 3. semnificație, sens, (fig.) preț. (Iscat-am frumuseți și ~ noi.)

tîlc s. v. ACCEPȚIE. COMENTARIU. CONȚINUT. FABULĂ. INTERPRETARE. ÎNSEMNARE. ÎNȚELES. SEMNIFICAȚIE. SENS. TĂLMĂCIRE. TÎLCUIRE. VALOARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîlc (-curi), s. n.1. Interpretare. – 2. Comentariu, explicație. – 3. Semnificație, sens. Sl. tlŭkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 400). – Der. tîlcovanie, s. f. (interpretare, exegeză), înv. din sl. tlŭkovanije; tîlcos, adj. (Basar., povestitor, care istorisește cu plăcere); tîlcui, vb. (a interpreta, a explica, a comenta; a traduce), din sl. tlŭkovati; tîlcuitor, s. m. (interpret; exeget).

Intrare: tâlc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlc
  • tâlcul
  • tâlcu‑
plural
  • tâlcuri
  • tâlcurile
genitiv-dativ singular
  • tâlc
  • tâlcului
plural
  • tâlcuri
  • tâlcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tâlc, tâlcurisubstantiv neutru

popular
    • format_quote Trebuie să căutăm tîlcul lucrurilor și al faptelor. CAMIL PETRESCU, O. I 342. DLRLC
    • format_quote Se mai aflase iarăși de cătră acei care stăruiesc și socotesc ca să afle toate, că și porecla postelnicului Ștefan avea un tîlc. SADOVEANU, F. J. 517. DLRLC
    • format_quote Bătrîna își încreți pielița frunții osoase, încercînd să prindă tîlcul cuvintelor. C. PETRESCU, A. 397. DLRLC
    • 1.1. Explicație, interpretare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pînă noaptea tîrziu bătrînii au stat de vorbă dînd fel de fel de tîlcuri scrisorii. BASSARABESCU, S. N. 133. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă gîndesc uneori, tovarășe profesor, că Floarea fu jertfă și visul cu tîlc. SADOVEANU, A. L. 150. DLRLC
      • format_quote Călugării care trecură pe lîngă el îl priviră... zîmbind cu tîlc. STĂNOIU, C. I. 146. DLRLC
      • chat_bubble Om cu tâlc = om priceput. NODEX
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără tâlc = fără noimă; fără rost. NODEX
    • chat_bubble A nu avea nici un tâlc = a fi complet lipsit de sens. NODEX
  • 2. Glumă alegorică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și se iau ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168. DLRLC
    • chat_bubble A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dascălul Simeon Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tîlcuri decît alții... cere trei husăși pe lună. CREANGĂ, A. 16. DLRLC
      • format_quote Vorbești numai în tîlcuri, să nu te mai priceapă nimeni. ȘEZ. I 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.