trădat¹ sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: trăda] 1-5 Trădare (2-6).

trădat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: trăda] 1 (D. persoane, țări, tabere adverse etc.) Care este înșelat în mod perfid de cineva prin pactizarea acestuia cu inamicul Si: vândut. 2 (D. persoane) Cu care cineva a fost neloial. 3 (D. persoane) Al cărui secret a fost divulgat Si: vândut. 4 (D. secrete, planuri etc.) Care este divulgat. 5 Căruia i s-a comis o infidelitate în dragoste sau în căsnicie Si: înșelat. 6 (Fig; d. linii de conduită, acțiuni, idei etc.) De la care s-a abătut cineva.

TRĂDAT adj., s. înșelat, (fam. fig.) încornorat. (~ în căsnicie.)

TRĂDAT adj., s. înșelat, (fam. fig.) încornorat. (~ în căsnicie.)